Dragostea e ca vantul..desi nu o vezi,o simti...

Mai ingandurata ca de obicei,am simtit pentru prima data,parca,ca timpul a stat in loc;ca noaptea nu mai e noapte si ca soarele nu mai are aceeasi stralucire cum o avea altadata .. Ca viata trece pe langa mine si nu pot sa ma bucur de imprejurimile ei,fiindca sunt mult prea ocupata pentru a simti adierea vantului... Nu ai simtit niciodata ca pamantul fuge mai repede ca de obicei si nu-i mai poti tine ritmul?

Astazi,o zi care nu o face cu nimic mai deosebita decat celelalte (mai putin faptul ca e ceva mai rece) mi-am dat seama ca nimic nu e la voia intamplarii,toata derularea acestor lucruri au un scop si un rol prestabilit; si chiar daca sunt inconjurata pretutindeni de prieteni,de persoane carora le pasa de mine,de dragoste si de speranta .. descopar faptul ca in alerta vietii am si momente de singuratate,momente de invaluire cand am impresia ca nici unul din faptele petrecute nu mai reprezinta vre-un raspuns sau macar o satisfactie-un prilej de bucurie.Uneori,Dzeu ne aseaza in intuneric ca sa vedem ca El e lumina -> motivul-pionul principal,dragostea Lui exista,ne poarta pretutindeni insa respiratia noastra a devenit mult prea acida pentru a mai putea simti si aerul curat care e adus si purtat de vant.

Trebuie doar sa ne lasam invaluiti si purtati de bataile vantului pentru ca desi existam vremelnic prin ceea ce luam din jurul nostru,vom exista vesnic prin ceea ce daruim .. Noi,ca si fiinte umane,suntem meniti si inzestrati cu capacitatea de a oferi dragoste neconditionata.

Nu te mai lupta cu morile de vant,lasa-te purtat de ele ... Fara dragoste suntem orfani de toate ..

Nu e totul sa castigi,ideea e sa mergi mai departe..

Un secret? O noutate? Desi suntem stapanii nostri si stapanim bine majoritatea situatiilor in care ne aflam..consideram si credem cu inversunare ca toate lucrurile trebuie sa se termine asa cum ne dorim noi chiar daca stim ca nu e neaparat si cel mai bun lucru..

Ne place sa ne jucam si sa ne afundam in necunoscut,insa nu stim ca si jocul aduce cu el mister,risc si compromis.Convinsi fiind de faptul ca avem toate atuurile pt. "un final perfect"..nu intelegem de ce lucrurile iau si o alta intorsatura,pt.ca nu tot ceea ce ne inchipuim noi ba chiar ne dorim cu ardoare este si cel mai bun sau potrivit lucru.

Chiar daca la o prima intrare intr-un tunel privim in ansamblu...se intampla sa ne pierdem in detalii si uitam scopul initial..acela de a vedea iesirea din respectivul tunel,nu facem prioritar acest scop crezand ca intr-un final tot acolo vom ajunge.Destinatia este intr-adevar aceeasi insa noi suntem cei care ghidam traseul.Desii aparent pare destul de simplu,imi dau seama cu stupoare ca tot noi complicam sensul traseului,noi suntem cei care trasam linia pe care vrem sa o urmam cu pasi repezi crezand ca am vazut destule si am ajuns sa le stim pe toate.

Daca ne-am fi ghidat numai dupa gasirea a celei mai simple iesiri din acel tunel,probabil ca am fi iesit invingatori..dar era prea simplu si mult prea sec,doar se merge pe premiza "merg dupa instinct" nemailuand toate aspectele in calcul si atunci se produc memorabilele esecuri si tot odata si multele neplaceri.

Ideea e ca...desi din drumul care putea fi destul de simplu,fiind deja trasat,am facut unul complicat,cu serpentine; ..insa trebuie sa ajungem sa si finalizam gloriosul nostru drum,chiar daca nu am gasit comori ori "ladita cu aur" ..am iesit invingatori pt ca am reusit sa canalizam toate fortele si dorintele (neestimate) spre virful piramidei (iesirea din tunel).

Ne-am obisnuit sa ne plafonam si sa consideram faptul ca daca nu am reusit din prima cadem in derizoriu imbratisand ideea ca nu vom reusi never.

Ideea nu e neaparat sa castigam si sa credem ca ni se cuvine totul pt. simplul fapt ca fiecare om are drepturi .. ci una mult mai simpla: SA MERGEM MAI DEPARTE nemailasand alte lucruri sa ne capteze si sa ne abata de la drumul nostru nefacand altceva decat sa ne complice existenta.

So,nu e totul sa castigi...ideea e sa mergi mai departe,totul e sa vrei sa poti !!!